x
17218

Zboară-mă!

octombrie 29, 2020

Dacă voi credeți că este un joc de-al meu în care, pur și simplu, pun un clip la începutul sau la sfârșitul unei povești, vă spun acum că nu este! Așa că vă sugerez să vă uitați la clip dacă tot sunteți aici și avem această conversație. Hello!

Demult mi-am dat seama că, atunci când vine vorba despre orice fel de relație cu oricine, nu este vreodată vorba despre vârstă sau un anumit număr de experiențe de vreun fel pentru a avea o conexiune. Este vorba despre adevăr. Adevărul este numai unul și nu este roz întotdeauna, poate să fie și gri închis. Dar! Adevărul în sine este roz. Este punk. Astfel este și Millie Bobby Brown, ca actriță, în videoclip.

Felul în care o fată – pe atunci – de 12 ani interpretează versurile videoclipului, sensul acestuia, este ceva destul de greu de crezut pentru cineva căruia i se spune Am văzut o fată jucând într-un videoclip, în timp ce ascultă doar, nu și vede clipul, atât de sincer încât sunt puțini oameni mari, maturi, pe care nu mi-i imaginez jucând astfel. Dar când o vede pe Millie în Find Me (Găsește-mă), vede cât este de crudă. Curată.

Adevărul este crud, este mereu curat și cred că dacă mai mulți oameni ar alege viața în locul… Nici nu știu cum să numesc opusul, lumea ar deveni un loc mai bun.

Arta are această putere. De a arăta adevărul. Și poate suna prea dulce, dar iubirea are și ea această putere. Dulce, dulce, dar adevărat! Vedeți? Adevărat. Chiar dacă recunoașteți, chiar dacă nu recunoașteți că sunteți romantici, știți că este un singur adevăr.

Tindem atăt de mult să ne gândim la ce gândesc alții despre noi pentru că ne e teamă să nu fim judecați și îți e teamă de a fi judecat pentru că tu judeci.

Mult.

Pe tine, în primul rând.

Să nu confundăm ce s-a scris mai sus cu perfecționismul de vreun fel sau altul. Este o teamă adâncă de a te uita, uita cu-adevărat, la tine în oglindă pentru a-ți vedea sinele adevărat. Țineți minte Man In The Mirror (Omul Din Oglindă) al lui Michael Jackson? Și odată ce simți adevărul, nimic adevărat nu poate fi amenințat. Teama ușor dispare în momentul în care înțelegi că adevărul presupune disciplină și că de aici începe munca grea. Sau exact opusul – cel mai ușor lucru de făcut din lume. Știți cum, câteodată, este foarte ușor? Ca, de exemplu, atunci când iubim pe cineva. Dar înainte să iubim, ne îndrăgostim.

Ne.

Îndrăgostim.

Și abia mai apoi iubim. Necesită un soi de consecvență feroce. Muncă. Disciplină. Dar genul care are gustul fructului nostru preferat. Sau, într-o situație super puper, are gustul a ceva ce abia descoperi, a ceva ce nici nu ți-a dat prin cap până atunci.

Poți să fii așa cum alegi să fii. Este un act de disciplină, dar poate fi făcut, i-a spus Kevin Costner lui Whitney Houston în The Bodyguard.

Deschide-ți mintea, deschide-ți mintea, deschide-ți ochii, deschide-ți mintea. Auzim asta mereu. Dar asta e ideea! Aici e o întreagă pledoarie despre cum a folosi cuvântul fuck din engleză este atât de natural cumva câteodată. Îmi e și rușine (sau ceva) să-l traduc pentru ochii celor ce au să citească în română. Nu prea are echivalent în română, dar a încerca să-l traducem în tot felul de limbi e chiar interesant câteodată dacă îți plac limbile străine. Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei a învățat turcă doar pentru că-i place. Conversațiile pe care le avem apropo de tot felul de formulări în limbi străine ne distrează de cele mai multe ori. Ne știm din clasa a cincea, nu știu dacă asta contează, dar în curând sigur vom vorbi despre fuck.

Bientôt. 

Mai ales că a citit fata de 7 ani a fratelui meu varianta în engleză și am auzit-o și mi s-a topit inima. A venit, însă, partea cu fuck și a început să îl întrebe ce înseamnă când este folosit acest cuvânt în conversație. I-a explicat că doar adulții îl pot folosi și cu mare atenție. Cred că e sănătos să li se explice și să înțeleagă că a-l folosi aiurea-n tramvai nu are niciun farmec. Odată priceput, nu mai are tendința de a-l prelua data viitoare când îl aude. Pentru că îl aude. S-a uitat la A Star Is Born de mai mult de zece ori, sigur a auzit fuck acolo. Acum știe și sunt convinsă că nu îl va folosi, dar îl va înțelege când va crește și își va aduce aminte și, la cum o cunosc, cred că va râde.

Deschide-ți mintea înspre schimbare. Înspre a putea să se schimbe. Dar ca să faci asta, să te schimbi, să devii mai mult din ce ești cu adevărat, trebuie să o deschizi. Să îț deschizi mintea înspre puncte diferite de vedere. Ca să vezi care dintre ele ți se pare a fi cel adevărat. Ia în considerare și punctul tău inițial de vedere. Des se întâmplă să ignorăm punctul NOSTRU inițial de vedere și este cel mai complicat când este, de fapt, CEL adevărat. Cum știi? Știi.

O minte închisă se împiedică de binecuvântările din viață fără a le descoperi, am auzit la un moment dat.

Deschide-ți inima dacă vrei să iubești/trăiești și să fii iubit. Cât se cântă asta în muzică! Aproape fiecare cântec, în sinea lui, asta își dorește să spună. Doare când doare, dar nu există un sentiment mai frumos decât atunci când este adevărat și inima e deschisă. Știți cum e când te uiți la ocean în timp ce stai pe nisip și vremea este perfectă? Și ai și ochelarii de soare pe ochi?

Și, apoi, sunt oamenii cu care poți să fii cel mai tu și ei pot fi cel mai ei cu tine. Liberi. Asta e conexiunea.

Asta.

Este.

Magia.

Indiferent de, literalmente, orice: vârstă, circumstanțe, religie, culoare, rasă, stil.

Țineți minte gustul fructului preferat de mai sus? Ok, al prăjiturii. Pizzei. Sau al mâncării atât de ușor făcută de mama sau de tata și savurată de tine?

Asta.

Este.

Magie.

Acum, aproape sigur, simțiți că vrețâi să vedeți din nou videoclipul. Am simțit-o și făcut-o și eu de multe ori. De aici am plecat, nu? Plecat. Zburat. Același lucru.

Este prima oară când pun un videoclip de două ori în aceeași poveste.

Adevărul în artă este pentru totdeauna. Nu este numai pentru totdeauna, dar este tânăr pentru totdeauna. Whooh! Adevărul în viață… În orice din viață… Dacă-l trecem cu vederea (calea naivului), dacă nu-l recunoaștem (calea lașului), dacă-l ascundem (calea prostului), tot o să ne dăm seama, la un moment dat, că are cel mai bun simț al umorului. Să spunem că tocmai ce ai ieșit dintr-o baie cu spumă într-o seară, cântă muzica în surdină, casa miroase bine și boom!

Cioc, cioc!

Cine-i acolo?

Ar fi bine să nu fie adevărul cel care bate la ușă, pentru că adevărul tocmai ce a fost în baia noastră cu spumă, este în muzica noastră, este în mâncarea noastră, este oricum, oricând cu noi în permanență.

– De ce?

– Pentru că avem o singură viață.


Simplul fapt de a pune, aici, totul pe hârtie exact așa cum vine și a-i da drumul în lume, cum îi vine, se simbe bine. Liber. Trebuie să fie dragoste, ce pot să spun.

In your mailbox would be ideal, yet in your e-mail is pretty close, yay!
Subscribe to
OZinParis letter.

Hey, this is Cristina Pavelescu wearing a music cassette sweater, decoding (life) style and writing from wherever, yet always living in OZ, a world I invite you into. To smile in front of our screens (and live one day), put any kind of questions, answer in writing (or imagination) and marvel at fashion which is, in fact, style.

FOUNDER AND EDITOR

View All Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *