Viața. O gândim, o disecăm, o iubim, o urâm, dar de multe ori uităm parcă pur și simplu să o trăim. O trăim ca atare, zi după zi, noapte după noapte, ca și cum viața este pentru totdeauna. Este oare totuși? Ar fi frumos să continuăm, într-un fel, undeva, cumva, tot ce am început aici pe pământ.

Chit că există o continuare, chit că nu, din momentul în care mi-am dat seama că viața este orice numai nu „ca atare”, că viața este o călătorie care ne poate duce dincolo de locurile exotice la care am visat sau dincolo de limitele pe care ni le-am pus – conștient sau nu – în minte, mi-am spus – conștient sau nu – că merită trăită din plin. Pe interior măcar dacă în exterior nu se poate să dansăm încontinuu.

Când a fost momentul? Cred că atunci când am început să visez. Să mă întreb cum ar fi dincolo de bariere. Să mă întreb și să îmi și răspund (sau să caut răspunsul, sau să îmi dau seama că sunt întrebări care nu au răspunsuri, sau răspunsuri care vin când nu mă aștept, sau să apreciez căutarea de răspunsuri la niște întrebări care mă duc pe un drum pe care nici măcar nu mi l-am imaginat).

Eu pe mine și mie insămi, în primă fază.

Aceasta este o introducere deja prea mare pentru ceea ce își propusese a fi o simplă sugestie de a urmări filmul „Dancer„, cu Sergei Polunin în rolul principal. Dar este tocmai acest tip de act artistic – de viață – care mă face să mă duc cu gândurile și mai departe. În lume, în mine.

Este inspirație în stare pură.

Artă.

Asta face arta. Ne face să trăim, să simțim.

Polunin a fost numit „Ballet’s bad boy” („Băiatul rău al baletului”) când a ales să plece de la Royal Ballet (din Londra) în culmea gloriei – la 22 de ani cu o carieră asigurată în viață – „din cauza depresiei și a drogurilor”, așa cum presa britanică spunea.

Când el alesese, de fapt, viața.

Îmi dau seama că, de fiecare dată, la fiecare caz în parte, pe lânga talent (geniu) – este vorba despre foarte mult exercițiu. De orice natură. Datorită lor se spune că orice lucru este posibil. Lor, cei care dau totul ca să facă posibilul imposibil. Unii care dau totul, la propriu: viață, dragoste, familie, prieteni. Alții care refuză să renunțe la tot ce iubesc, dar realizează că nu pot trăi ignorând talentul și sunt, prin urmare, sunt într-o permanentă căutare. A „motivației”, cum chiar Sergei spune în film, a căii prin care talentul face parte din viață, nu devine viața însăși.

Trăim într-o lume în care balerinii iși pot face câte tatuaje vor și tot să fie cei mai doriți la Royal Ballet – Serghei Polunin; în care un musical despre visători este nominalizat la 14 Oscaruri – „La La Land„; în care fotomodelele iubesc să fie în fața aparatelor de fotografiat dincolo de faimă – Kate Moss; în care de mic îți dorești să fii chirurg și fără niciun fel de susținere, devii unul dintre cei mai buni, neținând cont de faimă, ci de motivul pentru care te-ai apucat de meserie de la început, să salvezi vieți – tata; în care cel mai mare jucător de tenis al tuturor timpurilor este cel mai iubit, în primul rând pentru suflet nu pentru trofee – Roger Federer.

Dar asta pentru că dau totul. Pentru că sunt sinceri. Cu ei, în primul rând.

A auzit în media despre rebeliunea lui, dar când l-a cunoscut pe Sergei, Natalia Osipova – una dintre cele mai mari balerine ale Rusiei – a simțit sinceritatea din ochii lui. „He is sincere. He says what he thinks. He is a person I can trust – in any situation I can rely on him. H is strong and very charismatic but as a man he is very gentle and kind. I have never before felt this attitude towards me.” („Este sincer. Spune ce gândește. Este o persoană în care am încredere, pe care mă pot baza în orice situație. Este puternic și carismatic, dar ca bărbat este blând și bun. Este un sentiment pe care nu l-am mai trăit niciodată.„)

Ea, în schimb, a dat un rost vieții lui. „She is unique – the most talented, smart and a good person. For me, that is the main thing. Natasha brings me stability and continuity.” („Este unică – cea mai talentată, inteligentă și este un om bun. Pentru mine, asta este cel mai important. Natasha îmi aduce stabilitate și continuitate.„) (Vogue UK, aprilie 2016).

Motivația. Iubirea.

El spune că dacă ar trebui să aleagă acum, nu ar alege dansul. A dansat pentru că a putut. O face în continuare, și chiar dacă acum o face în modul lui, baletul a fost cel ce a adus-o pe Natalia în viața lui, dar și pe el în viețile noastre.

Uitându-ne înapoi, putem să spunem multe. Putem să spunem că am alege diferit, dar unde suntem acum este exact datorită alegerilor făcute de noi. Sergei spune în interviul din Vogue că ar fi vrut să fie fotbalist sau actor. Tata spune că visa să fie pilot. Putem să spunem orice, nimic nu va fi schimbat trecutul. Doar prezentul este al nostru.

Și până la urma este foarte probabil ca eu să nu mă fi născut.

Sergei Polunin putea să rămână la Royal Ballet of London mult și bine, să trăiască regește, să devină cel mai mare balerin al tuturor timpurilor. Asta ar fi fost calea cea mai ușoară pentru el, având în vedere că a trecut de ce a fost mai greu. Dar nu, el a vrut mai mult. „It’s easy to dance ballet. You do „Swan Lake” and it repeats and repeats. You’ve already done it and then you end up doing it for the money. You lose the plot at some point.” Nu o spune arogant, ci sfâșietor, după cum chiar Sarah Crompton, realizatoarea interviului din Vogue UK o spune.

Acum face film, modă. Tot prin intermediul dansului, al baletului, dar în modul lui, în modul în care vrea să aducă baletul aproape de oameni. Se auto-depășește.

Visează.

2013:

Chemarea te poate alege pe tine fie prin părinți, fie prin circumstanțe. Este posibil să spui ca de fapt vroiai altceva, dar când bucuri oameni și salvezi vieți la cel mai înalt nivel, îți dai seama că ești trimis pe pământ pentru asta. Este posibil încă să cauți și habar să nu ai pentru ce ești tu aici. Relaxează-te și gândește-te un pic.

Nu e viața și mai frumoasă acum? Când cauți? Să vezi cum va fi când găsești!

Mulți rămân captivi în talent sau cedează, la un moment dat, în fața lui. Multora le e frică de el. Le e teamă că în momentul în care îl vor ignora, măcar și pentru puțin timp, vor rămâne fără viață. Uită, pur și simplu, cât de frumoasă este viața.

Alții trăiesc.

Visează.

2016:

Documentarul este disponibil pe HBO GO.