Este mind blowing. La propriu și în română și în engleză. Zic în engleză, pentru că din engleză vine expresia. Mind blowing în română… Hm. Nu are o traducere chiar bună, după părerea mea. Te lasă paf, zice Google Translate. Eu cred că A arunca în aer mintea cuiva este o variantă mai reușită. S-ar putea oare referi și la elementul de surpriză? Și sinonimul lui blow în engleză este gust (tot în engleză), care mai înseamnă și rafală… O rafală de vânt cu toții știm ce plăcut se simte primăvara. Sau vara…
M-am gândit un pic la Gust Of Wind al lui Pharell Williams, voi nu?
It’s a kind of magic, magic, magiiic…
Why Queen? I don’t know, at that time it was outrageous – it wasn’t just one precise label, it could have meant a lot of things (De ce Queen (Regină)? Nu știu, la acea vreme era scandalos/nerușinat/excesiv/imoral – nu era o etichetă precisă, putea să însemne multe lucruri), spunea Freddie Mercury într-un interviu, în timp ce ochii lui încă păreau să contempleze asupra numelui – chiar și la apogeu fiind – iar mâinile desenau conturul florilor din perna de pe canapeaua de pe care răspundea Freddie Mercury la întrebări în cadrul unuia dintre puținele interviuri. Flamboiant.
Filmul meu cu Queen a început într-una din camerele verilor mei, în care, la un televizor suspendat mai sus de nivelul ochilor, se uitau ei, verii mei împreună cu fratele meu, la înregistrarea Live Aid de pe Wembley din 1985 cu Queen. Se uitau la televizor, vorbeau între ei. Hop și eu, cu vreo 10 mai mică decât ei – aveam 7 ani – cu ochii mari ațintiți la televizor, pe lângă ei, atentă și la scenă și la ei, fascinată. Ei în fimul lor și habar nu aveau ei atunci că și eu în al meu. Nici eu nu aveam. Acum am și zâmbesc în timp ce scriu.
This song is only dedicated to beautiful people here tonight. It means all of you, thank you for coming along (Acest cântec este dedicat tuturor oamenilor frumoși. Vouă tuturor, adică, mulțumim că sunteți aici),
spune Freddie în filmarea de pe Wembley.
Nu aveam atunci noțiunea de a ști. Absorbeam tot ce îmi plăcea. Observam.
Încerc să scriu fără să descriu deloc Bohemian Rhapsody, pentru că trebuie să vedeți filmul. Pot să vi-l spun pe-al meu despre Freddie Mercury și despre lume și plăcerea de a face ce-ți place. Bohemian Rhapsody a început cu tobele de la 20th Century Fox. Coloana sonoră a vieții mele, practic, îi spun lui Alex. Aveam cele mai bune locuri din sala Ultra de la Cinema Băneasa și spun despre sală pentru că sunetul și imaginea au fost la fix. Și era și aproape goală într-o luni seara, la aproape trei luni de la premieră (știți expresia pleasure delayer?). Da, da, da, știe exact ce vreau să spun și zâmbește Alex; suntem prieteni de peste 20 de ani.
Queen a fost în coloana mea sonoră încă de când eram un copil, împreună cu Whitney Houston, Michael Jackson, the Beatles, Prince, Pink Floyd, The Fugges, Bruce Springsteen, Simply Red, până să dau eu de MTV și All Saints, Madonna, U2, Mariah Carey, George Michael, Depeche Mode.
Lady Gaga, numele, este inspirat din Radio Ga Ga a lui Queen și Lady Gaga, însăși, bineînțeles că s-a inspirat din tot ce a însemnat Freddie Mercury și bineînțeles că i-a ieșit. Visul lui Lady Gaga a fost să devină și actriță. În 2019 este nominalizată la Oscar pentru rolul din A Star Is Born, în același an în care Bohemian Rhapsody este foarte posibil să câștige Oscarul pentru cel mai bun film.
Magic, magic, magiiic.
Ce mi-ar fi plăcut să înțeleagă Freddie Mercury că gașca lui – Brian May, Roger Taylor and John Deacon din Queen – chiar erau prietenii lui cei mai buni înainte de faza cu prietenul care l-a trădat. Totuși, poate că nu ar fi venit Live Aid sau poate că da. Sau relația lui cu Jim Hutton. Sau prietenia cu colegii din Queen împreună cu care a continuat să lucreze la albume și să o facă liber cu toții, fără certuri. Ce bine că toate au venit și ce bine că Freddie Mercury s-a simțit până la urmă iubit.
Cred că nu e ceva mai delicat dureros decât un prieten care să îți trădeze prietenia. Vorbim doar despre cea adevarată; este un pleonasm, dar simt că este nevoie să fie subliniat adevărată. Dragostea. Adevarată. Un prieten care să te iubească și pe care să-l iubești este nu doar
? magic, magic, magiiic ?
în viață, îți poate salva viața. Literalmente, în cazul lui Freddie Mercury și Mary Austin – dragostea vieții mele, o descria el pe ea ca fiind – și metaforic (dar de fapt tot literalmente). Delicatețea cu care au vorbit Brian și Roger despre Freddie a fost superbă la adresa comentariilor venite de la o mare parte a presei.
Tata mi-a zis, la un moment dat, că într-o familie, prietenie, relație este sănătos să te cerți pentru a clarifica lucruri. Multă ceartă a fost și între cei patru, dar grația cu care Freddie Mercury în interviuri vorbea despre cearta dintre ei accentua intenția, dar și înțelepciunea și dragostea pentru ce făceau în Queen. Spunea că el are nevoie de vocile celorlalți pentru a crea acea delicatețe – chiar așa îi spunea, ce cuvinte frumoase folosea – atunci când un cântec Queen se forma. Cu toții își doreau ca muzica pe care o făceau să fie maximum din tot ce putea fiecare dintre ei crea. Pentru că muzica era viața lor. Și nu în sensul de a-și da viața pentru muzică, ci în sensul de viață în sine.
Intenția și tot ce o urmează contează.
Queen is a complete mish mash of the four of us… When four people gel together and there’s a chemistry, you can not equal it (Queen este un mișmaș complet alcătuit din noi patru… Când patru oameni se unesc ca într-un gel și e o chimie acolo, nu poți egala așa ceva), spunea Freddie într-un alt interviu. Emoție este ce Queen mereu a creat și pentru că emoția vine dintr-un loc adevărat, emoția nu ține cont de timp, de limite, de gen muzical, de loc, de spațiu, de religie, de piele sau haine. Este un stil de viață – pe cât de simplu, pe atât de adevărat. Este stil.
It’s a kind of magic, magic, magiiic.
Modul în care Freddie Mercury a reușit să treacă de la un stil vestimentar consacrat teatral, pe parcursul a 30 de ani, la un maiou alb, blugi Wrangler mulați, pantofi sport Adidas, brățară de *braț* și păr scurt pe scena de la Live Aid este extravagant în sine. It’s a process of growing up and getting experience (Este procesul de maturizare și câștigarea experienței), spunea Freddie Mercury. Este stil. Atenție. Este curajul de a cânta, dansa în ton cu viața ta când îți și înțelegi viața.
… The power of embracing your true self.
Queen înainte de unul dintre cele mai frumoase momente ale muzicii rock din toate timpurile, Live Aid, 1985.
Conversația în zilele noastre este, în mare parte, de fapt, despre putere. În cazul lui Freddie era despre dragoste și a face ce-ți place.
Filmul Bohemian Rhapsody este un eveniment în sine pentru că a pus în lumină – într-o lume care este, marea majoritate, obișnuită cu o cu totul altfel de gândire, de cele mai multe ori o gândire inconștient indusă de terțe organizații, organizări, persoane – modul de gândire original. Cel cu care toți sunt înzestrați, dar foarte puțini îl mai folosesc sau nici nu știu dacă au făcut-o vreodată. Ar fi minunat să fie o trezire la realitate și chiar dacă nu a la grande, în stilul Queen, este foarte posibil să fie la nivel individual. Un început! Pentru că totul începe de la individ, în primul rând, oricum.
Freddie Mercury o face din nou!
Prima oară își spunea povestea prin arta lui, prin ce îi plăcea lui să facă și nu prin de unde este sau cu cine se iubește. Pe vremea când arta se cumpăra și era râvnită. Acum cu totul altceva se cumpără. Pentru a căpăta mai întâi putere și faimă? Importantă rămâne-ntrebarea Pentru ce?
A doua oară, acum, i se spune povestea într-o lume în care atât de mulți își pun povestea-ntruna în social media. El când își spunea povestea prin ce îi plăcea să facă, o spunea sincer și sinceritatea e o emoție fără timp, prețuită și astăzi, la aproape 50 de ani de la înființarea Queen. Oricum, și această perioadă face parte din evoluție, cum chiar Freddie Mercury spunea despre o altă perioadă-n filmul Bohemian Rhapsody.
Apropo, ce mi s-a părut că s-a omis în film a fost o anumită dulceață pe care Freddie o avea în interviuri. În altele decât cele din film.
Rami Malek, nominalizat la Oscar în 2019 pentru cel mai bun rol principal masculin, este actorul care a primit plăcere, la rândul lui, jucând plăcerea lui Freddie Mercury în Bohemian Rhapsody, iar onoarea de a fi făcut-o pecetluiește strângerea lor de mână (în imaginație) și o-mbrățișare (în eter), pun pariu! Freddie Mercury s-a născut in Zanzibar, a trăit mare parte din viață în Londra și părinții lui au fost perși (și au trăit 94 și 95 de ani). Rami Malek s-a născut în Statele Unite ale Americii și părinții lui sunt egipteni.
✨
Mă tot gândesc dacă să trec articolul la Inspirație… Definitely mai mult decât doar Style Icon. Sau Stil? Deși Stil și Inspirație observ că în OZ se între-pătrund tot mai mult. Cred că mă gândesc la o categorie care să conțină articole ce nu pot fi încadrate nicăieri.
Michael Jackson este regele Pop-ului, Elvis este regele Rock and Roll-ului, Jay-Z este regele Hip Hop-ului, Freddie Mercury este rege.
Când a început filmul vostru cu Queen?