Este foarte interesant cum, în fiecare an, vibrația Oscarurilor ia naștere din energia acumulată de pe covorul roșu mai întâi, din incinta Dolby Theatre din Los Angeles, California, mai apoi și ulterior de la oamenii de pe întregul glob pentru a o împrăștia în univers sub forma unei celebrării. A artei.

Anul acesta nu a fost vorba despre un film, actor, actriță, mișcare, insignă, rasă, selfie. *Momentele politice nu au ezitat, totuși, să se strecoare.* A fost vorba despre o vibrație care, asemenea unui personaj de desene animate, a plutit prin aer peste tot și și-a făcut simțită prezența.

…Un personaj magic?

Nu a fost nici măcar vorba despre strălucire sau vreo culoare anume; negrul a fost prezent bineînțeles, destul de mult alb, pasteluri, argintiu, roșu, gri și câteva prezențe care au ieșit din tiparul de reguli cu care suntem obișnuiți. Prezențe care nu doar ne inspiră, ci ne dau aripi – nouă,  visătorilor – pentru a crede posibilă lumea minunată la care visăm mereu.

Elegantă.

Au fost actori și actrițe care au purtat ținute în care s-au simțit bine, ținute care le-au plăcut – pe de-o parte – și actori și actrițe care nici nu s-au gândit, parcă, dacă le-a plăcut sau nu ținutele pe care le-au purtat, pe de altă parte. ***De ce să nu o fi făcut, totuși?***

Le-a plăcut:

? Pentru câteva secunde să visăm acum! ?

Stilul (sinonim aici cu eleganța, sinonim mereu cu eleganța, de fapt) nu are vârstă. De fapt, nu există vreo vârstă la care oamenii cu stil să se priveze de plăcerea de a le plăcea moda. Pentru că sunt ei înșiși, pentru că le place să fie ei înșiși și pentru că știu să se relaxeze în sinea lor, mai întâi, și cu lumea din jur, mai apoi.

Nu s-au gândit, parcă, dacă le-a plăcut sau nu. ***De ce nu?***

Emma Stone. Nu trebuie să câștigi un Oscar ca să arăți ca cea mai bună versiune a ta.

Meryl Streep arată bine și Meryl Streep este, ei bine, Meryl Streep și cerul este albastru, dar nu se știe cu siguranță dacă Meryl Streep se gândește dacă îi place cu adevărat sau nu în ce se îmbracă. Dar Meryl Streep este, totuși, Meryl Streep și cerul este albastru. Dar, ah, Meryl!

A luat naștere pe covorul roșu, asadar, pentru a pluti în sală, mai apoi.

Vibrația s-a ridicat în aer prin atitudine și tot felul de acțiuni simpatice, prin energia umană mai degrabă decât prin cea a vedetelor: ținutul de mână, îmbrățișări, întreruperea interviului dat de Sandra Bullock unui post de televiziune de către Nicole Kidman numai pentru a-i declara afecțiunea și a o lua în brațe, rochia purtată de Rita Moreno a fost, de fapt, rochia purtată de aceasta acum 56 de ani la Oscaruri, sărituri printre rânduri, Helen Mirren cu un shot în mână, Gary Oldman care i-a mulțumit mamei sale în speech-ul de acceptare al premiului pentru cel mai bun actor și i-a spus să pună apa la fiert, căci vine cu Oscarul la ea pentru a bea un ceai, schimbul tocurilor în favoarea Ugg-urilor, emoția lui Jimmy Kimmel ca să nu cumva să greșească organizatorii vreun plic cu câștigătorii ca anul trecut.

Moda este un mijloc foarte bun pentru a ne permite să fim cine vrem să fim și se pare că anul acesta, la ediția cu numărul 90 a oscarurilor, ținutele au fost cele ce au spus cine sunt actorii și actrițele și cum se văd ei pe ei, în primul rând, și cum vor să îi vadă lumea, mai apoi. Aici intervine partea în care a ne gândi la ce ne place și ce nu este foarte importantă. Nu ne putem ascunde. Tot ce putem face este să ne simțim cât mai bine posibil. Politic sau nu, activist sau nu, să fim sinceri cu noi înainte de toate.

Și apoi, politic sau nu, activist sau nu, vibrația a culminat în aer, în lume, cu propozițiile:

Visele stau la baza Hollywood-ului. Visele stau la baza Americii. Pentru toți visătorii de pretutindeni, suntem cu voi.”

Îmbrățișare?

CEL MAI BUN FILM