Procesul de imaginare a unei haine este o cursă emoționantă și creativă de rollercoaster unde bucuria este trenul care preia controlul, își cheamă prietenii și noi ne bucurăm. Altfel spus pentru lucrăm. Sună destul de aproape de o definiție pentru viață, nu? Altfel spus pentru Să-ncepem. Am purtat rochia roz la o decernare de premii în modă unde tema a fost punk și am ajuns să o denumesc Candy Perfume Girl (Fata Cu Parfum De Bomboane?).

Am spus că este cu bucurie aici.

Materialul roz a fost muzică pentru ochii mei din momentul în care ochii, asupra cărora nu am mai avut control timp de 3 secunde, au dat de el. În timp ce căutam materiale total diferite pentru un proiect pe care îmi era setată mintea, ceva în mine a început să bată la tobe pentru materialul roz fără de care știam că nu voi pleca. L-am rugat pe managerul magazinului să îl țină pentru mine câteva zile. M-am întors în aceeași zi și l-am luat odată cu materialele după care venisem la magazin, de fapt.

În muzică, luăm ceva ce iubim și construim pe acel ceva l-am auzit pe Mark Ronson odată zicând și mi-am zis: ah, da!.

M-am gândit să o fur și să o transform în în modă, luăm ceva ce iubim și construim pe acel ceva. Acum, însă, o să fur direct, și – pun pariu! – o să zâmbesc de câte ori o să îmi treacă prin minte.

Odată singură în mașină cu materialul, fără vreun plan anume, am știut că tocmai ce începuserăm o cursă, hello! Spun fără vreun plan anume, dar o cursă începuse, în paralel, din momentul în care am văzut materialul și, când eram sus, în trenul de rollercoaster, l-am lăsat să alunece. Să fie. Până am oprit mașina, am avut rochia în minte. Și am alunecat.

În aceeași zi, invitația la Elle Style Awards 2019 ajunsese. Punk era tema petrecerii. Mai întâi m-am gândit, hm câțiva prieteni sunt fani punk, deci este posibil să vină și, mai apoi, o să scot în lume rochia roz pe care tocmai ce mi-am imaginat-o. Eram acolo în rollercoaster, ooh wee!

---

Vivienne Westwood, regina punk-ului, mi-a licărit prin fața ochilor din momentul în care am citit punk pe invitație.

În seara aceleiași zile, înainte să adorm, am investigat și fost încântată să aflu că – și iată cum un nou tren apare – primul magazin deschis de Vivienne Westwood în Londra, în anii ’70, a avut vitrina compusă din literele S E X în exact același roz ca cel ? cumpărat de mine ?.

Punk este despre rebeli. Înrădăcinat în rock-ul de garaj al anilor 1960, trupele de punk rock respingeau excesul rock-ului adorat de mase din anii 1970. Punk-ul a apărut la mijlocul anilor ’70 în Statele Unite, Regatul Unit și Australia. Muzica și moda sunt atât de conectate, încât a vorbi despre una fără a o menționa pe cealaltă pare aproape de neconceput și iată cum o nouă cursă de rollercoaster se desenează frumos singură în întregul proces de creație a acestei rochii roz.

M-am tot uitat și uitat și mă uit și acum la această fotografie și mă fascinează naturalețea ei, a lor împreună, a fiecăruia dintre ei în parte. A stării lor, expresiei și stilului. Ei aparțin punk-ului, dar aparțin lor, înainte de toate. Deci, punk-ul, pentru mine, este o celebrare a personalității mai degrabă decât a uitării de aceasta pentru a deveni altceva decât ești tu cu adevărat. Provocarea în al cărei tren, entuziasmată, am urcat a fost să țin cont de canoanele genului și din muzică și din modă.

Pentru că ați crede că doar punk-ul e aici să petreacă, dar nu este.

Seara a continuat prin a-mi aprinde focuri de artificii ori de câte ori îmi venea în minte:

Gulerul Peter Pan (așa se cheamă, dap) pe care mereu l-am iubit (de de data asta cu un twist) și acum inserat într-o rochie ce se leagă de precedentul S E X sau viitorul, acum dacă stau să mă gândesc). Un guler pe al cărui efect l-am amplificat cu un alt guler pe care îl am de câțiva ani dintr-o colecție de la Marni pentru h&m. Rochia, am hotărât cu această ocazie, va veni împreună cu un guler al ei.

Dresul plasă de pește (fishnet), popular în perioada punk-ului, pe care l-am purtat pentru prima oară în viața mea și plăcut instantaneu.

Botinele de inspirație rock pe care le-am luat întâmplător. Le-am văzut în timp ce stăteam la casă la h&m. Erau chiar lângă casă, la reducere, și fără vreun motiv anume atunci (acum vreo 4 sau mai mulți ani în urmă) mi-au plăcut și i-am luat.

Cum mă simțeam în rochie!

Știam că Debbie Harry avea să fie inspirația mea în materie de păr din momentul în care mi-am imaginat rochia în timp ce așteptam în trafic. Maria lui Blondie s-a nimerit să fie la radio cu câteva zile înainte și mi-a mai rămas în minte pentru încă vreo câteva. Restul coafurilor au fost și ele destul de sus in lista mea imaginară.

Există o anumită joacă în muzică, dar și în stil. Auzi sau vezi ceva care face …ceva să bată în tine la tobe și îți dorești să faci parte din narațiune, adăugând elemente din prezent și din imaginație pentru a o face actuală, vie.

Am postat referința către Pink a lui Aerosmith pe social media, dar, de fapt, m-am simțit mai mult ca în Candy Perfume Girl a Madonnei, acum îmi dau seama. Am adormit totuși cu I Don’t Want To Miss A Thing a lui Aerosmith în minte sau …ceva în prima zi în care am purtat-o.

O să numesc rochia Candy Perfume Girl. Și acest articol. Este o melodie de pe Ray Of Light al Madonnei. Nu-mi păsa atunci cui îi plăcea sau nu, eu l-am iubit și acum sunt parte din el prin această rochie roz și din lume, în rollercoaster.

---

Nu este în muzică, luăm ceva ce iubim și construim pe acel ceva unul dintre cele mai romantice lucruri pe care le-ați auzit în ultima vreme?

Cine are nevoie de o definiție pentru viață când avem rollercoastere?

Avem, totuși, o definiție simpatică (pe wikipedia) a imaginației:

Imaginația ocupă o poziție aparte pe continuumul activității de cunoaștere. Pe de o parte, ea vine în continuarea reprezentării, bazându-se direct pe memorie, pe de altă parte, ea deviază traiectoria care merge spre gândire, făcând o buclă.

În psihologie, imaginația se definește ca proces intelectual (cognitiv) de selectare și combinare în imagini noi, elemente din experiența anterioară sau de generare de imagini fără corespondent în această experiență. Produsul activității imaginative nu se reduce doar la imagini singulare, disparate, ci el presupune proiecte și planuri complexe, care se obiectivează în diferite forme – inovații, invenții, descoperiri, opere literare, muzicale, plastice etc.

Imaginația joacă un rol esențial în activitatea umană, incluzându-se ca verigă componentă centrală a creativității. Ea aduce un spor considerabil la cunoașterea realității date și a viitorului, a posibilului.

Spre deosebire de gândire, care se încapsulează în reguli și norme riguroase, ce-i impun întotdeauna congruența sau compatibilitatea cu realitatea obiectivă, imaginația este liberă de canoane, ea putându-se mișca nu numai pe tărâmul realului perceptibil, ci și pe cel al fantasticului și fantasmagoricului. Ea nu are așadar limite, ceea ce-i conferă întotdeauna o notă de inedit, de noutate.

În cursul vieții, imaginația traversează o traiectorie complexă: exuberantă, irezistibilă și nearticulată în copilărie, devine structurată, persistentă și orientată finalist constructiv în adolescență, productivă și instrumentală în tinerețe și slabă, rigidă, la vârstele avansate. Pe măsura dezvoltării și consolidării structurilor gândirii, imaginația se mulează din ce în ce mai mult pe probleme reale, integrate activităților sociale actuale în domeniul artei, tehnicii, științei.