Ziua de naștere a mamelor noastre mișcă ceva în fiecare dintre noi în fiecare an. De ziua mamei, mă simt ca de ziua mea și adevărul este că nici nu aș fi vorbit despre ziua mea dacă nu ar fi fost mama. Nu aș fi vorbit, punct. Nici tu nu ai fi acum aici să citești dacă nu ar fi fost mama ta. Mamele din lumea-ntreagă sunt destul de cool și noi ciocnim virtual pentru ele acum. Atingerea vârstei la care e ok ciocnitul cu mama e destul de cool. Odată cu înaintarea în vârstă – uuh, cum sună – vine și o oarecare responsabilitate de a face ceva special de ziua mamei. Sau ceva. O pizza delicioasă acasă cu familia, cu muzică bună și vin roșu este o idee la fel de frumoasă ca cea a unui voiaj surpriză în Gran Canaria, una dintre cele șapte insule în Insulele Canare din Oceanul Atlantic.
❗️Ținutele din acest articol marchează fiecare zi în parte.
❤️ Ținutele de oricând și oriunde marchează totul dacă suntem atenți.
‼️ Articolul îmbină emoționalul cu informaționalul în paralel cu un zmeu ce zboară și o placă de surf ce plutește odată cu noi.
Emoțional:
Scriind articolul pe zborul de întoarcere din Gran Canaria, nu pot să nu îmi aduc aminte de cineva amuzant care mi-a zis la un moment dat că îmi place să trăiesc câteodată în lumea mea. Este adevărat, dar nu o facem, de fapt, cu toții? Poate nu o numim astfel – lumea mea, lumea ta, OZ – dar cu toții trăim în lumea pe care ne-o imaginăm pentru noi în permanență. Uită-te în jurul tău; totul a fost în imaginația cuiva la un moment dat și – bam! – iată laptopul sau telefonul de pe care ?? citești ?? și eu am plăcerea să ?? scriu ??. Astfel, iată cum ne conectăm și ? ceva ? se mișcă din nou. Tu cu muzica ta în urechi, eu cu a mea. Tu cu gândurile tale înainte să adormi în capul tău, eu cu ale mele în al meu înainte să adorm. Tu cu visele tale când te uiți la ocean, eu cu ale mele când mă uit la ocean. La lună. Soare. Stele. Și-apoi când suntem împreună, nu sunt privirea și cuvintele suma a ce am tot simțit, ascultat, gândit, visat, văzut anterior?
Emoțional:
Poate fi chiar un copil care pare a nu ști ceva despre orice, dar care zboară și plutește odată cu noi fără niciun fel de îndoială. Nici nu știe de cuvântul îndoială. Ce bine! Și o nouă lume se înfățișează în fața noastră. În fața copilului. Simt deja briza și ar fi bine să am grijă, vântul este năstrușnic și îi și aud vocea mamei: Cristina, dă-te jos! Mama este lângă mine în avion și, de fapt, mă întreabă despre ce scriu. Mă simt ca pe val.
Și mai bine, mă simt ca pe același zmeu cu mama. Zburăm.
Ce este cu acest surf de îmi place ideea de surf în sine atât de mult dintotdeauna? Cu acest zburat…
Călătoritul… Ce este cu el de ne place atât de mult? Îmi place călătoritul la fel de mult ca o pizza delicioasă acasă cu familia, cu muzică bună și vin roșu. La fel de mult ca-ndrăgostitul.
Glumesc.
Emoțional:
Fericirea mamei este unul dintre cele mai plăcute sentimente din lume. Pe același loc cu entuziasmul ei, motivul din spatele a SURPRIZĂĂĂ! al nostru (jumătate exclamat, jumătate inocent uitat în farfurii) de la masa de dimineață de ziua ei, din casa din UK a fratelui meu, pe 25 februarie. Ce?!, ochii mamei larg deschiși. Tata, frate-meu și eu ne-am uitat unul la celălalt, ne-am zâmbit și făcut cu ochiul: Într-o oră plecăm înspre Gran Canaria, ne-am ocupat de bagaj. Mama: Ce și ce?!
Intrăm în informațional:
Când o întrebăm, de obicei, pe mama Mama, ce vrei să faci de ziua ta?, răspunsul este întotdeauna Să fiu cu voi, toți. Și am fost. La micul dejun. Totuși, responsabilitatea ei (sau ceva) de a fi adult, ne ține pe toți – și pe ea inclusiv – în suspans în fiecare an: Ce să fac oare de ziua mea… ? Din fericire, până la cină de ziua ei, am ajuns în Puerto Rico, în Gran Canaria.
Suspansul noului este întotdeauna o formă de sclipici. M!
Informațional pentru Da, o valiză de 10kg pentru aproape 2 săptămâni în UK și Insulele Canare este posibilă!, dar și pentru numărul și numele insulelor.
Doamne, ce am învățat să fac bagajul. În valiza mea de 10 kg (sau 11?) către UK nu am împachetat doar hainele mele, ci și hainele de plajă ale părinților mei. De plajă, da. Ah, plajă! Cea mai apropiata de UK destinație cu soare este cea a Insulelor Canare. Așadar, când Spania a fost răspunsul, am știut – complicii – că va fi frumos. Sunt, totuși, șapte insule în Canare: Tenerife, Fuerteventura, Gran Canaria, Lanzarote, La Palma, La Gomera și El Hierro.
Cu siguranță informațional:
În afară de apele turquoise ale Plajei de Amadores, ce a făcut ca Gran Canaria să ajungă direct în topul listei a fost Mica Veneție – o poreclă pentru Puerto de Mogán, o bijuterie – o poreclă pentru micul port de pescuit format din canale ce se întind prin toată zona. A spus mama odată, trecător, că vrea în Veneția. Conexiunile pe care creierul meu le-a făcut din momentul în care am aflat despre Mica Veneție au fost prea simpatice ca să nu alegem Gran Canaria!
Mica Veneție și mica așteptare.
Cu siguranță emoțional.
Gran Canaria a scos, pe rând, atâtea bijuterii în fața noastră încât, odată cu noi fiind împreună acolo, a devenit una dintre destinațiile cele mai încântătoare de până acum. Patru nopți și trei zile pline – suficiente să ne punem de acord să ne întoarcem.
Hello!
Un mix de informațional și emoțional:
Venitul, de fiecare dată, acasă la casa care te face să te simți ca acasă face ca orice vacanță să se simtă ca acasă oriunde pe planetă. Contează cu cine vii acasă. Posibil motivul din spatele convingerii mele că suntem cu toții cetățeni ai acestei lumi și nu doar ai unui oraș, ai unei țări sau ai unui continent. Dacă am încăpea cu toții în Marina Bayview Gran Canaria (Pentru Adulți) deodată și ne-am bucura de prospețimea, intimitatea, lumina, mâncarea delicioasă, priveliștile grandioase, dar curate, zâmbetele și accentele drăguțe ale staff-ului, o liniște ce nu este literalmente liniștea din dicționar. O alinare. Glumesc, intimitatea este intimitate și este fabuloasă. Am fi prea mulți toți acolo deodată.
„Locul ăsta are ceva. Este bogat în modul în care bogat se simte ideal bogat. Natural. Elegant. Liber. Ușor. Uman. Iubitor.”
Informațional:
Formațiunile spectaculoase de roci pe toată întinderea insulei sunt evident fermecătoare, ce este însă surprinzător de fermecător este modul în care localnicii au pus în valoare frumusețea insulei Gran Canaria. Acuratețea care nu țipă, ci mângâie. Sau ceva. Familia Flintstone vine în minte destul de des aici. Altfel, curățenia, construcțiile moderne, istețimea, multitudinea de tuneluri superbe și drumuri aduc insula în actualitate fără urmă de vreun fel de anxietate sau agitație. Întâlnirile în spaniolă cu localnicii sunt simpatice, relaxante și calde.
Apropo de căldură, februarie în Gran Canaria este atât de plăcut de cald încât ne-am întins din prima zi pe nisip, pe Playa de Amadores. Pe nisip, nu chaise long-uri. Prosoape și nisip, fructe proaspete și temperatura ce se simte perfect, de aprilie, pe piele. Arde totuși. Uh!
Dar yum!
Informațional:
La aeroport, când ne decideam asupra mașinii pe care urma s-o închiriem pentru mini-vacanță, agentul de la Sixt a vehiculat mai mute cuvinte, printre care roșu, decapotabilă și Fiat 500. Numai bune pentru escapada surpriză de ziua mamei. O fi fost mașina italiană, dar excursiile au fost spaniole.
Informațional ce s-a transformat în emoțional:
Excursiile din a doua zi – la Caldera de Bandama (decorul protejat al craterului vulcanic), la Pico de las Nieves (al doilea cel mai înalt punct al insulei, 1949m, și împrejurimile magnifice de păduri de pini ale acestuia), la Roque Nublo (munte vulcanic, 1813m altitude), la podgoriile Vineyards of Tafira Alta care duc către Pico de Bandama cu vederea panoramică a Las Palmas (capitala insulei), apusul din San Agustin – cu vederi minunate pe tot parcursul drumurilor, ne-au tăiat răsuflarea într-un mod adulmecător (la propriu) și au transformat ziua într-una pe care o vom ține mereu minte.
Cu sau fără acoperiș.
Emoțional ce s-a transformat în informațional:
A tăia răsuflarea este o metaforă pe care tuturor ne place să avem ocazia să o folosim. Este, însă, și o expresie care ajută în povestirea momentelor în care toată lumea uită de răsuflare la propriu. Atenție la drumurile splendide (!) semnalate (!) pe toată întinderea insulei, pentru că atunci când nu sunt (!) semnalate (!), este mai bine să nu intri pe ele. Urmărește dungile trasate – parcă ieri! – de o parte și de alta a drumului. Drumurile nesemnalate rămân și ele splendide, doar că au și capacitatea de urca adrenalina la fel de sus cum urca mașina ce părea a fi suspendată câteodată. Râsul cu lacrimi de după merită aventura atunci când șoferii sunt iscusiți. Ha. Ha.
Colinele de peste tot sunt interesante și fac ca cei mai buni prieteni ai excursiei să fie caii putere. Dar și decapotabila. Și muzica bună. Compania este despre cel mai bun lucru, oricum.
A treia zi a început cu o dimineață neplănuită la hotel. Relaxarea, din când în când, de după un mic-dejun juicy în vacanță face ca o vacanță să fie o vacanță, nu? Nu am articulat acest sentiment astfel vreodată, dar chin-chin!
??
Fără vreo categorie!
A treia zi a continuat cu o oprire la dunele de la Maspalomas Dunes care au făcut ca drumul pe coastă înspre Mica Veneție (locul în care am ales să mergem de două ori) să fie și mai frumos. Nisipul era peste tot în jurul nostru, dar sentimentul de a fi pe dune, lângă ocean… A fost nu doar nou – din nou! – ci a și amplificat efectul fluturilor de recunoștință și libertate în stomac, minte, inimă.
Plănuitul în viață este ceva ce învăț în continuu să fac, așadar plănuiesc. Am plănuit această excursie, dar sclipiciul acesteia mi-a întrecut așteptările. Stai, nu cred că am avut, de fapt, sau nu cred că m-am gândit la ele. Hm. Mi-am imaginat doar sentimentele pe care am visat cu toții să le avem. Au depășit imaginația.
Plutești? Zbori?
Toți alegem cu cine să trăim și să ne împărtășim viața, să plutim pe plăci de surf sau să zburăm pe zmee.
Maaam, dă-te jos de pe zmeu!