Zilele trecute, când tot ningea, bătea vântul, era frig (frig, frig) pe de-o parte nici nu îmi venea să mai ies din blugi, uggs sau apres-ski-uri, pulover gros și jacheta de snowboard. Nu că aș fi fost la ski sau aș fi făcut snowboard pe trotuarele orașului. Nu am încercat niciodată să schiez, iar ca să fi făcut snowboard, mi-ar fi trebuit o funie cu care să mă leg de o mașină pe a cărui conducător trebuia să-l fi convins să mă și filmeze. S-ar fi topit toată zăpada.

S-a cam topit, intre timp oricum, dar frigul tot frig a rămas. Frig, frig. La vederea soarelui, însă, mi s-a făcut un chef să port altceva în afara de salvatorii blugi albaștri și super călduroasele cizme și pulovere.

M-am uitat înspre soare, ne-am arătat unul altuia dinții, ne-am făcut ochi dulci și am ieșit în altceva. În care să îngheț, dar măcar să mă distrez. Mereu mă distrez când port fustă (în cazul de față o fustă salopetă). O fustă salopetă deasupra pantalonilor evazați cropped (scurți) și pe dedesubtul puloverului cu un pic de sclipici.

Noi, fetele, și sclipiciul, uh!

Talpa ghetelor m-a mai salvat un pic, dar pielea goală dinăuntrul lor tocmai ce se împrietenea cu pielea picioarelor. Se plângeau, mai degrabă, una alteia de frig. Frig, frig.

Nouă, tuturor, ne și place să ne plângem în legătură cu vremea. Cum suntem! Ba cald, ba frig. Mie nu, dar frigul tot e frig.

Jacheta de showboard am păstrat-o – o port prea puțin tot anul – dar o tot dezbrac. Ca să mă distrez.

Eu cu soarele.

Ne surâdem, râdem, rânjim, zâmbim.