M-am hotărât în ultima clipă asupra bagajului. Valiza a stat de cu o zi-nainte deschisă, așteptând a fi umplută. Până acum vreo doi ani burdușită, dar nu și acum. Nu, nu. Acum am o stewardesă (carry-on) și este atât de ușoară… Mă mir și eu cât este de ușoară.
Tata cred ca ar fi cel mai mirat, în orice caz. Mereu mă lua peste picior când mă vedea că plec cu șifonierul, practic, din casă. Încă o face, chiar și la telefon și chiar dacă eu între timp m-am mobilizat și plec aproape întotdeauna, peste tot, cu un carry-on care nu cântărește 20 kg. Mai puțin de 10 chiar întotdeauna, pentru că – slavă Domnului! – atât ne este permis.
O iau ca pe-o provocare de fiecare dată. De ce să nu mă joc un pic dacă tot am ocazia? Ocazie. Joc. Ocazie. Joc. Eu la mine-n minte, tata la el în suflet. Parcă știe că plec cu inima mai ușoară dacă am mai puține kg de tras după mine.
Tata, chiar așa e! (Daca râzi acum, o să vin direct la voi când aterizez. Să vedem cine va râde atunci!)
Am știut că vreau să iau paltonul Isabel Marant, m-am gândit că e ultima șansă pe acest an să îl port. Am sperat, de fapt! Când plec undeva cu avionul – căci în road trip mai abuzez, mai arunc pe ultima sută de metri o pereche de sandale, o căciulă, ceva – mă gândesc, în primă fază, ce-aș vrea să port deasupra. Afară.
Ca pentru vitrina unui magazin de haine. Caut mai intâi piesele de exterior.
Odata hotărâtă asupra gecii, mă gândesc la încâlțăminte. Întotdeauna ceva care îmi place mult. Și în care da, să pot merge mult. Cum plec pe undeva, cum mă plimb de nu mai știu de capul meu. Sneakersii Golden Goose sunt preferații mei de ceva timp încoace și chiar dacă sneakerșii nu sunt cea mai nouă tendință – mulți ar spune so passé – când îmi place ceva, îmi place și n-am ce-i face. Nici nu vreau să am. Muhaha!
Din punctul meu de vedere, merg aproape la orice haină din garderoba mea. Când găsesc o astfel de piesă, o țin aproape! Recurg mereu la ea când mă grăbesc să ies din casă.
Bun, hainele-mi mai trebuiau. Le-am pus peste noapte lângă valiză. Dimineața însă, într-un singur moment de inspirație, le-am schimbat pe ici-colo și acum simt că „vitrina” este completă. Organizată după nuanța de nude a unghiilor. Aceasta nu se juca prea bine cu bluza roșie aleasă inițial.
S-a împrietenit peste noapte cu puloverul negru Mango și cu bluza albastră All Saints.
Pentru că „joc” înseamnă – pentru mine – ținute compuse de acasă și aranjate ca-ntr-o vitrină. Pentru că dacă „leg” hainele-ntre ele cât de cât, pe lângă faptul că iau mai puține, le și pot combina-ntre ele astfel încât să am mai multe ținute.
Pozele vorbesc de la sine și sunt făcute abia la destinație, în hotel, în Praga, dar procesul e în cuvinte și ne plac cuvintele de nu mai știm de capul nostru. Tot zic asta, cred că e din cauză că nu prea mai știu de capul meu în momentul de față; sunt în avion unde îmi place și unde sunt mai aproape de locul din care vin cuvintele. Adică din cer.
Ha. Haha.
Pantalonii evazati, scurtati (flared cropped) sunt perfecți pentru plimbări lungi. Ei observă doar. Și parcă mă simt mai ușoară-n ei.
Tata, râzi?
Îi voi purta cu cel mai plăcut pulover din merino. În avion m-aș îmbrăca în pijama. Noroc cu tendințele câteodată: papucii, pijamalele. Ținuta de drum, așadar.
Seara se preconizează a fi una care implică și dans, motiv pentru care am luat o pereche de stiletto. Să simt că e sarbatoare! Vineri seara, el, mâncare bună, club, un tricou nou, o bluza preferată. Lucrurile mici care de fapt sunt mari!
Sâmbătă ne plimbăm. Blugii clasici, bluza preferată de aseară. Bluza cu amintiri. M! E așa de placută! Bluza. Amintirea.
Clar o pot purta până târziu în noapte. Dacă țin neapărat, pot purta și pantofii de aseară, dar i-aș scoate și pe Goose în oraș noaptea. Să mai pun niște amintiri in ei.
Duminica vine-ntotdeauna prea devreme. Nici nu vreau să mă gândesc în ce mă-mbrac așa că-mi iau hainele de vineri, de pe drum, din avion. Poate la mic dejun, totuși, port și rochia peste pantaloni; o ținută din care aproape că nu am ieșit în iarna ce tocmai s-a încheiat.
Dar ce bine că sunt abia în avionul înspre Praga. Și că ies cu al meu carry-on de 7 kg fără să mai aștept să vină „dulapul” de la cală. Și că este vineri.
Pentru că ai dreptate, tata, less is more întotdeauna! Și că more are de gând să înceapă odată ce less va fi fost livrat la hotel.
Whoop (în cehă)! Vă pup!