x
11782

Fericire. De Citit În Ianuarie, Dar Și În Aprilie. Și Septembrie.

ianuarie 04, 2019

Mai devreme a intrat random (dacă mai există cineva care crede că random este literally random, dar – hey – cum să descrii dacă mai există cineva care crede etc… într-un cuvânt mai scurt decât random?) XO al lui Beyoncé pe YouTube. Mi-am adus aminte că am scris ceva la un moment dat despre XO (aprilie 2017) și îmi aduc aminte de starea pe care o aveam când l-am scris.

Este aici.

… Am început să scriu pe 31 decembrie 2018.

L-am recitit. Mi-am dat seama că de atunci am trăit într-adevar multe zile cu starea pe care o aveam când am scris XO, acum la aproape 2 ani de când l-am scris. Și azi este ultima zi din an. Din 2018. Este ziua care de dimineață are un vibe diferit parcă de orice alt vibe din orice altă zi a anului. Nu? Zici Gata? Asta a fost? Uh, o luăm de la capăt! Care a fost vârful…? Dar nu poți alege unul. Ce ai învățat? Hm, câte lucruri. Le am înmagazinate în suflet. Sunt împlinită aici pentru că a fost un an plin. Hardcore. Superb. Și cât am scris (repede) hardcore, deja mă gândeam la punct și Superb.

Pe 30 decembrie nici nu voiam să mă culc pentru că mi-a și plăcut mult seara, dar și pentru că știam că vine 31 decembrie dimineața.

Să fi fost că am conștientizat cât de frumoasă a fost starea din acea zi de arpilie de mi s-au dăruit atâtea în continuare? De am ajuns azi, pe 31 decembrie 2018, să nu mă gândesc doar la 2018, ci la efectul pe care cu atâta drag l-am creat cu mult înainte ca 2018 să înceapă? Azi, pe 31 dimineața, să fiu atât de recunoscătoare pentru cât de frumoasă este viața în fiecare zi.

… Am continuat eu în dimineața aceleiași zile.

Până și atunci când mergi o oră prin noroi, pe jos, noaptea, după ce ai condus 600 km de acasă și te-ai simțit super bine să o faci.

Ziua când a spus Natasha în boxele mașinii lui frate-meu, în timp ce vorbeam cu frate-meu, I miss you! I love you! prima oară. Natasha e fiica mai mare a lui frate-meu. Are 5 ani.

Fotografiate de Radu de Crăciun. Inga e iepurașul din stânga, Natasha e în dreapta jos – fetița cu coc care îi zâmbește cu toată ființa prietenei sale.

M, lumina din casa părinților de Crăciun. Mirosul. Bradul.

Adevăr.

Sau când îți serbezi ziua și ai fi vrut din toată inima să ți se fi îndeplinit dorința chiar de ziua ta, dar nu a fost așa și tot ai fost fericită. Totul e cu un motiv. Știu. De aici motivul pentru Superb-ul de mai sus. Se spune că două zile pe an sunt încărcate cu o energie mai aparte decât celelalte: ziua de naștere și de 31 decembrie. Sunt clipele în care reflectăm asupra noastră poate mai direct cumva decât în alte zile. Scriam eu de ziua mea în acest an.

Justice. Justiiiiice! Știi tu cine.

Când întârzii la petrecerea lui tata pentru că voiai să termini o idee pe care să i-o poți citi de cum ajungi la petrecere. 

Mult lucru, dar lucrul a devenit parte din mine și mi-a plăcut dintotdeauna să lucrez. Să mă trezesc dimineața.

Diminețile. Când mă trezesc, dar și când mă culc.

Desenez.

Când s-a îmbrăcat una dintre cele mai vechi prietene în rochia desenată de tine și ai văzut-o strălucind în ea și a spus că vrea să o cumpere și să o păstreze toată viața și atunci o strângi tare-n brațe și tot așa. Sau când discutați (randomly, pf!) despre Los Angeles și ți-a spus: Numai cu tine aș vrea să merg în LA. Ok, cu tine și poate cu ei. M-am topit. Ne-am topit amândouă.

Să dai peste oameni precum Cătălin, hello Cătălin!

Când îi spun mamei că nu îmi vine deloc să pun ceva pe Instagram sau Facebook și mama zice cu o încredere care te relaxează pentru încă vreo săptămână: Păi foarte bine, nu pune.

Când crezi în toată bunătatea din lume și entuziasmată dincolo de cuvinte ajungi la concert U2 și nu ai cum să intri, dar să fie fratele tău (la propriu) care să ia cele mai bune locuri din Manchester Arena.

Să ai prieteni cu care să râzi cu lacrimi.

Să faci pace cu el. E familie.

Când a trebuit să te întorci singură de la mare într-o luni dimineața, dar ce ți-a mai plăcut drumul cu mașina pe care îți place atât de mult s-o conduci. Tu și cu muzica. Și cu masina. M!

Totul a fost scris în dimineața de 31 decembrie. Când spun dimineață, mă refer la cum a trecut de miezul nopții dintre 30 și 31. Am mai completat pe parcurs printre diverse lucruri de făcut în ziua de 31. Și m-a luat Alex de acasă val-vârtej ca să ajungem la petrecere. A fost un an atât de interesant încât aproape că nici nu îmi venea să termin această postare, deși eram gata să o fac undeva în ultimele ore pe 31. La petrcere. Pf!

6

2

3

3
2

Dar am continuat înspre seară pe 1 ianuarie. Căci din dimineața zilei de 1 m-am luat cu dansatul.

1

La sfârșitul lui 2018 mă gândeam Wow, ce an. În timp ce mi-am zis asta, totuși, am realizat că toți anii au fost într-un fel dintotdeauna, este vorba doar despre cât de multă atenție le-am acordat și în timp ce se desfășurau și când se terminau. Am știut mereu cât de mult îmi place viața, cât de mult îmi place să observ. În 2018, însă, mi-am făcut un tatuaj pe inimă (sau ceva) cu Hey, viată, te iubesc! (sau ceva). Și viața e despre fiecare zi, nu doar despre ziua de naștere sau 31 decembrie; viața are o încărcătură frumoasă în fiecare zi și ne vorbește în fiecare moment – prin natură, oameni, circumstanțe, privire – dacă vrem să vedem. E un drum lung, dar odată ce vedem, frumusețea de a da atenție oricărui lucru devine dragoste pentru viață. Și stil. De aici și discuția despre stil.

Și despre reinventare în fiecare an. A reinventa înseamnă a crea din nou ceea ce a fost deja inventat. În fiecare an/zi avem ocazia să o ducem la nivelul următor pentru că fiecare an/zi ne aduce mai aproape de noi. De adevăr. Și nu e adevărul cel mai sexy?

Discuții superbe.

Mult zâmbet simțit în suflet. Mult râs cu lacrimi. Am fost eu devenind-din-ce-în-ce-mai-eu.

… Am mai adăugat pe 2.

Adevărul mi s-a părut dintotdeauna sexy. În 2018 am conștientizat că dacă tot îl iubesc, am o responsabilitate pentru a-l proteja. Și el mă protejează.

… 3 ianuarie.

Sună a ce a fost anul trecut, dar de fapt e și despre început. Mai mult decât amintiri sau rezoluții, tot ce este mai sus sună a recunoștință, de fapt. Pentru fiecare an. Zi. Recunoștință era și în aprilie 2017 în XO. Dar și în 2016 când contemplam asupra universului cu tata înainte să ne urcăm pe barcă în Capri. Și când ascultam ce înseamnă oxitocinele în 2015 și mă entuziasmam big time. Și tot așa…

Mulțumesc, 2019!

XO, în dicționarul urban, înseamnă sărut (x) și îmbrățișare (o). Prin urmare, XO înseamnă fericire. Asta simt și îmi doresc. Și vă doresc!

… Publish.

Hey, this is Cristina Pavelescu wearing a music cassette sweater, decoding (life) style and writing from wherever, yet always living in OZ, a world I invite you into. To smile in front of our screens (and live one day), put any kind of questions, answer in writing (or imagination) and marvel at fashion which is, in fact, style.

FOUNDER AND EDITOR

View All Articles