„Globurile” au trecut, dar internetul încă vuiește asupra discursului ținut de Meryl Streep și ținutelor care curg prin tot felul de clasamente în continuare. Nu am accesat fiecare link în parte, dar văzând de atâtea ori aceleași ținute prin news feed, nu am putut să nu mă gandesc, în spatele minții, în special la două dintre aparițiile de pe covorul roșu.

Prima dintre ele se regăsește chiar pe lista favoritelor de la decernare. E adevărat că îmi place și de actriță și de rochia aleasă, așa că în momentul în care urmăream live transmisiunea, vazându-le pe amandouă în același loc mi-am zis că este combinația perfectă. Deși, pe undeva, lua naștere deja în spatele minții ideea cu care am început.

Este vorba despre Felicity Jones si despre rochia Gucci.

La puțin timp, apare și Zoe Saldana, tot într-o rochie Gucci și, deși muream după ținută și o apreciez și pe Zoe, am zis din prima nu, fără a îi da prea mare importanță. A fost greu, fiind vorba despre o rochie Gucci. Nu este despre brand, ci despre ceea ce a făcut Alessandro Michele din el (un articol ce așteaptă a fi scris).

Așadar doua rochii superbe, două actrițe minunate, machiaje impecabile, zâmbete asemenea.

Și totuși?

Ei bine, acesta este un exemplu de femei frumoase care poartă rochii frumoase, dar care nu reușesc să ajungă pe lista „celor mai bine îmbrăcate”. Nu că ăsta ar fi scopul nostru în viață, dar în cazul de față a fost un covor roșu deci, cu certitudine, a fost și un best dressed.

Și totuși?

Rochiile nu se potriveau personalităților persoanelor în cauză. Rochiile le purtau pe vedete, nu vedetele pe rochii. Rochiile au fost vedetele. Rochiile Gucci (din ultimele sezoane) sunt vedete, prin definiție, oricum. Prin culori, tipar, materiale, volane, aer jucăuș, beatitudine. Asta este! Beatitudine! Euforie permanentă, însoțită de indiferență față de împrejurările exterioare (în patologia mintală contemporană conform DEX).

Astfel, o rochie va-va-voom, precum cele de la Gucci, de exemplu, odată îmbrăcată, trebuie asumată. Înteleasă. Mai mult chiar, simțită. Odată îmbrăcată, rochia devine cea mai bună prietenă a purtătoarei ei. Cu care râde, dansează, iși dedică melodii pe ringul de dans/covorul roșu, căreia i se confesează, cu care ciocnește șampanie, cântă, cu (în) care se distrează.

Și iată cum hainele devin mult mai mult decât haine.

Cel mai important aspect, însă, este ca și femeia și rochia „să iubească” moda și un pic de nebunie în același timp. Mai bine chiar! Să se bucure de chimia rezultată din întalnirea lor.

Chimie… Aici vine răspunsul întrebării din fundul minții de la început. Nu exista chimie. Totul frumos și ca la carte, dar nicio chimie.

Trebuie să existe una între orice om ce iși dorește să poarte orice haină.

Mai ales când este una va-va-voom.

Ca-n viață.

H2O, cineva?

Exemple de formule fericite, tot în rochii Gucci, se găsesc mai jos. Le-a plăcut la școală, se pare.

Beyoncé în Gucci în videoclip „Formation”
Florence Welch în Gucci
Chloë Sevigny în Gucci
Sienna Miller în Gucci
Leandra Medine în Gucci
Dakota Johnson în Gucci
Anna Dello Russo în Gucci