Bucuria pentru ziua de vineri a început odată cu trecerea primei săptămâni de școală din viața noastră, când parcă cineva ne-a pus mâna pe cap și ne-a relaxat. Dintr-odată!  Exact așa cum acum, mari fiind, ne face vinul. Se duce câteodată din cap până-n călcâie si nimic nu pare să-l mai poată opri. Nu că ne-am dori.

Sau prima oară când am realizat că vineri seară este momentul după care urmează ziua în care ne vom vedea cu toții pe acasă mai mult. În care părințtii ațipesc pe canapea după un film la prânz. În care am timp mai mult să stau agățată de gâtul fratelui meu prin casă, cu sau fără aprobarea lui. Disperarea lui. Dragostea mea. A lui.

Nu îmi aduc aminte exact ziua, dar sigur a existat una în care am realizat asta.

Că vineri e super!

Acum, lucrurile stau diferit. Toți alergăm toată săptămâna după tot felul de nebunii, iar dacă stăm pe loc pentru o zi, cu siguranță pe undeva ne simțim vinovați. Este lumea în care trăim și presiunea la care ne supunem.

De aici și dorința de a sta putea sta nemișcați pentru câteva clipe și gândi. A medita, practic.

Noroc că vine vineri și parcă seara se transformă într-o meditație întru totul. Eu una, de multe ori, așa simt. Și partea bună este că nu mă refer la meditațiile de la școală. Doamne, cât le uram! Eram atentă la tot ce se întâmpla în clasă numai numai să nu fie nevoie să mă duc la meditații.

Mi-a ieșit! Am scăpat! Astfel, imi făceam mai mult timp pentru ce îmi plăcea cu adevărat. În zilele noastre, am impresia că telefonul ține loc orelor particulare. Cum reușim să mai scăpăm de el, cum avem mai mult timp pentru… Noi.

Vineri.

Când totul pare permis din nou, când orice pare posibil. Când momentul dușului fierbinte dintr-o seară de decembrie urmat de intrarea in pijamale și cântatul de „Giiiirl – pow-pow-pow-pow – you’ll be a womaaaaan soon!” din vârful patului este tot ce poate fi mai frumos pe planetă (pentru câteva minute, cel puțin).

Dacă mai și sună sushi sau pizza la ușă, lumea devine deja un loc mai bun.

Sooon – pow-pow-pow-pow – you’ll need a man!

De-ar fi vineri în fiecare zi!

Nu că nu ar putea fi daca ne-am propune. Dacă am face câte puțin din toate de mai sus, dar și de mai jos în fiecare zi, oare lumea chiar ar fi mai bună? Posibil, posibil. Noi sigur am fi.

Cei de aici. Pentru voi – cei de aici – urmează un clipit cu ochiul, playlist-ul din această săptamână și recomandarea de film de vineri.

Le aștept pe ale voastre mai jos, în comentarii.

Și un clipit de ochi de partea cealaltă a ecranului.

Cum e următoarea melodie dupa precedenta:

!!!

Filmul? Pulp Fiction (Quentin Tarantino).

Pow-pow-pow-pow.